-
1 speciēs
speciēs —, acc. em, abl. ē, f [SPEC-], a sight, look, view, appearance, aspect, mien: quae sensūs nostros specie primā acerrime commovent: doloris speciem ferre: navium, Cs.: hominum honestissima: ad speciem magnifico ornatu, as to outward appearance: speciem habere honesti, the look of what is right: turba maiorem quam pro numero speciem ferens, Cu.— A spectacle, sight, appearance: ponite ante oculos miseram illam speciem. —Fig., a mental appearance, idea, notion: insidebat in eius mente species eloquentiae: viri boni: Qui species alias veris scelerisque capiet, H.: inanīs species anxio animo figurare, Cu.— A look, show, seeming, appearance, semblance, pretence, cloak, color, pretext: formae, quae reapse nullae sunt, speciem autem offerunt: cuius rei species erat acceptio frumenti, S.: aliquam fraudi speciem iuris imponere, L.: similitudinem quandam gerebant speciemque sapientium: per speciem celebrandarum cantu epularum, L.: haud dubio in speciem consensu fit ad Poenos deditio, as a pretence, L.: ad speciem tabernaculis relictis, Cs.— A resemblance, likeness ; only in the phrase, in speciem, after the manner, in the fashion, like: Inque chori ludunt speciem, O.: In montis speciem curvari, O.— Show, ornament, display, splendor, beauty: species eius (virtutis) et pulchritudo: praebere speciem triumpho, L.: Ducit te species, H.: speciem Saturnia vaccae probat, O.: corporis, Cu.— An appearance in sleep, vision, apparition: repetit quietis Ipsa suae speciem, O.: in quiete utrique consuli eadem dicitur visa species viri, etc., L.— A likeness, image, statue: ex aere vetus, Enn. ap. C.— Reputation, honor: populi R.— A particular sort, kind, quality, species: (opp. genus).* * *sight, appearance, show; splendor, beauty; kind, type -
2 postero
postĕro, āvi, 1, v. a. [id.].— Lit., to be behind or later, to come after,— Trop., to be inferior to, to want, to come short of, = hustereô (post-class.): cum oliva tota nigrescet, quod speciei merito posteravit, fundendi ubertate compensat, Pall 12, 4. -
3 transitio
I.Lit.A.In gen.:2. B.(solis) in aliud signum,
Vitr. 9, 4 med.:sic dicebas, eam esse ejus (speciei dei) visionem, ut similitudine et transitione cernatur,
i. e. by the passing by of atoms, Cic. N. D. 1, 37, 105:imaginibus similitudine et transitione perceptis,
id. ib. 1, 19, 50:visionum,
id. ib. 1, 39, 109.—In partic., a going over, desertion to a party:II.sociorum,
Liv. 28, 15, 14; 25, 15, 5; 2, 25, 1; 28, 16, 8; Tac. H. 2, 99; Just. 1, 5.—In plur., Cic. Brut. 16, 62; Liv. 27, 20, 7.—Trop.* A. B.In rhet., a transition, Auct. Her. 4, 26, 35; 1, 9, 14.—C.In gram., an inflection by declension or conjugation, Varr. L. L. 9, § 103 Müll.; Prisc. p. 982 P.
См. также в других словарях:
res generalem habet significationem quia tarn corporea quam incorporea cujuscunque sunt generis, naturae, sive speciei, comprehendit — /riyz jenareylam heybat signafakeyshiyownam kwaya taem korporiya kwaem inkorporiya k(y)uwjaskarjkwiy sant jenaras, natyuriy sayviy spiyshiyay(iy), komprahendat/ The word thing has a general signification, because it comprehends corporeal and… … Black's law dictionary
Res generalem habet significationem, quia tam corporea, quam incorporea, cujuscunque sunt generis naturae sive speciei, comprehendit — Thing has a general meaning, because it includes the corporeal as well as the incorporeal, of whatever kind, nature or species the things may be … Ballentine's law dictionary
perpetuare — PERPETUÁRE, perpetuări, s.f. Faptul de a (se) perpetua; dăinuire de a lungul vremii; perpetuaţie. ♢ Perpetuarea speciei = continuarea existenţei unei specii prin reproducere. [pr.: tu a ] – v. perpetua. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
aberaţie — ABERÁŢIE, aberaţii, s.f. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2. Defecţiune a unui sistem optic, care duce la obţinerea unor imagini neclare, deformate etc. ♢ Aberaţie vizuală = astigmatism (2). Aberaţia luminii = variaţia aparentă a… … Dicționar Român
antropogeneză — ANTROPOGENÉZĂ s.f. Procesul apariţiei şi dezvoltării omului, a speciei umane; antropogenie. – Din fr. anthropogenèse. Trimis de ana zecheru, 07.03.2004. Sursa: DEX 98 ANTROPOGENÉZĂ s. (biol.) antropogenie. (antropogeneză studiază dezvoltarea… … Dicționar Român
chirăi — CHIRĂÍ, chírăi, vb. IV. intranz. (pop.) 1. (Despre greieri; la pers. 3) A ţârâi. ♦ (Despre unele păsări) A scoate sunete specifice speciei. 2. (Despre oameni) A striga, a ţipa; a geme; a plânge. – Formaţie onomatopeică. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
fecundaţie — FECUNDÁŢIE, fecundaţii, s.f. (biol.) Fenomen de unire a două celule sexuale de sex diferit, din care rezultă o singură celulă ou, ce asigură un nou reprezentant al speciei; fecundare, fecundat1. – Din fr. fécondation (după fecunda). Trimis de… … Dicționar Român
lătra — LĂTRÁ, látru, vb. I. intranz. 1. (Despre câini; la pers. 3) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a hămăi, a bate. ♦ tranz. A se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase. 2. (depr.; despre oameni) A vorbi întruna, zadarnic şi … Dicționar Român
specie — SPÉCIE, specii, s.f. 1. (biol.) Categorie (reprezentând o subdiviziune a genului) care cuprinde fiinţe cu trăsături şi caracteristici comune. 2. Soi, varietate, clasă, categorie. – lat. lit. species (fr. espèce). Trimis de pan111, 23.08.2004.… … Dicționar Român
Рудольф, Иван Яковлевич — (Johann Heinrich Friedrich Rudolph) академик Императорской Академии Наук, ботаник; родился в Йене 11 го января 1754 года и был сыном Якова Р., бывшего секретарем в Эйзенахе; образование получил сперва в йенской школе, а затем, с 1771 года, в… … Большая биографическая энциклопедия
Фельдт — Лауренциус германский математик и астроном. Род. в 1796 г. Он был профессором высшей математики, физики и астрономии в Королевском Гозианском лицее в Браунсберге, в Западной Пруссии. Сочинения Ф. по математике: в журнале Крелля (т. VII, 1831)… … Энциклопедический словарь Ф.А. Брокгауза и И.А. Ефрона
